Leziunea de cartilaj articular

Leziunea de cartilaj articular este o afecțiune ca urmare a unei mișcări greșite sau a unui traumatism direct, cu precădere în situațiile unui istoric de traume ale articulației. Astfel, în funcție de gravitatea leziunii, cartilajul articular va fi în imposibilitatea de a-și îndeplini rolurile – de amortizare a șocului la mers sau alergat și de protejare a oaselor împotriva frecării în interiorul articulației.

Articulația cu cea mai mare frecvență a leziunilor de cartilaj este genunchiul, una dintre cele mai complexe și mai mari articulații din corp. Afecțiunea degenerativă a articulației genunchiului cauzată de distrugerea  cartilajului pe porțiuni mari se numeste gonartroză, situație în care sunt compromise progresiv inclusiv cele trei oase – femurul, tibia și rotula, până la degradarea completa a articulației și pierderea funcționalității acesteia.

Leziunea de cartilaj articular al genunchiului poate fi de natură traumatică (în urma unui traumatism) sau degenerativă (cu evoluție treptată), iar refacerea suprafețelor articulare deteriorate se poate dovedi imposibila. Stadiile incipiente ale leziunii condrale pot fi remediate cu ajutorul tratamentului prin infiltratii intraarticulare, dar cele mai frecvente cazuri necesită intervenții chirurgicale, pentru dispariția durerii și restaurarea functiei articulației.

Cauzele condropatiei

Leziunea de cartilaj articular al genunchiului poate apărea în următoarele situații:

• contact direct;
• cădere pe genunchi;
• aterizare incorectă;
• răsucire forțată în flexie;
• presiune din rotație excesivă;
• alte leziuni ale articulației;
• uzură datorată bolilor degenerative articulare.

Factori de risc în apariția leziunii de cartilaj articular:

• practicarea sportului, de ex. fotbal, tenis, schiat, baschet, atletism sau ciclism;
• condiții improprii ale activităților sportive, recreative sau de performanță;
• traumatisme majore produse în contact direct, prin accidentări;
• vârsta înaintată, surplusul ponderal al obezității și sedentarismul;
• uzura cartilajului articular cauzată de artroză (osteoartrită);
• artrita reumatoidă și alte afecțiuni articulare progresive;
• masa musculară slab dezvoltată, în special la femei.

Simptomele pentru leziunea cartilajului articular

Primele simptome ale leziunii cartilajului articular pot să apară decalat față de momentul producerii, dat fiind faptul că țesutul cartilaginos nu posedă receptori de durere. Pe măsură ce traumatismele sau uzura articulației cauzează dispariția cartilajului – va apărea și durerea, datorită contactului direct de “os pe os”.

Leziunea cartilajului articular manifestă următoarea simptomatologie la nivelul articulației:

• Senzație dureroasă, intensă sau difuză;
• Durere la mers prelungit și pe scări;
• Durere la stat prelungit pe scaun;
• Temperatură locală crescută;
• Acumulare de lichid intraarticular – hidartroză;
• Cracmente (senzații auditive sau palpatorii produse la mobilizare);
• Instabilitatea articulației la mișcări bruște;
• Rigiditate ce limitează mobilitatea;
• Blocarea articulației;
• Limitarea și diminuarea performațelor sportive.

În momentul în care pacientul resimte o durere acută sau difuză, dar persistentă la nivelul genunchiului ori a altei articulații, recomandarea este programarea pentr o consultatie ortopedica. Intervenția timpurie este importantă pentru stoparea durerii și evitarea afectării mobilității articulației. Începerea tratamentului potrivit va limita apariția complicațiilor pe termen lung și chiar declanșarea gonartrozei (artroza progresivă a genunchiului).

Investigații și diagnostic

Diagnosticul leziunilor cartilajului articular implică parcurgerea mai multor etape de investigații:

• Consult: examinare fizică prin palpare și diferite manevre diagnostice asupra traumatismului de la nivelul articulației, plus documentarea anamnezei (istoricul medical al pacientului și datele incidentului);
• Radiografie simplă: față și profil, pentru a distinge diminuarea sau dispariția cartilajului;
• Examinare RMN (rezonanță magnetică nucleară): identificarea precisă a leziunilor intraarticulare;
• Artroscopie exploratorie: intervenție chirurgicală minim invazivă, cu vizualizare directă a leziunii.

Tratamentul leziunii de cartilaj articular

Leziunile de cartilaj articular se clasifică pe diferite grade de afectare, în funcție de gravitatea afecțiunii. Leziunile minore ale cartilajului articular, în stadii precoce de gradul 1 și 2, pot avea rezultate foarte bune cu tratament non-chirurgical (conservator), însă cele majore impun de cele mai multe ori tratament chirurgical.

Tratamentul conservator

Tratamentul conservator, non-chirurgical, pentru leziunile minore în acut – cel mai adesea provocate de traumatisme directe – implică aplicarea protocolului internațional R.I.C.E (Rest, Ice, Compression, Elevation). Acesta presupune parcurgerea a patru pași simpli, în primele 24-72 de ore:

Astfel, imediat după accidentare:

• (Rest) Odihna implică oprirea din orice activitate care solicită zona articulației și evitarea efortului;
• (Ice) Gheața reduce inflamația și durerea, cu aplicări de 15-20 minute la fiecare 2 ore, protejând pielea;
• (Compression) Compresia constă în utilizarea unui bandaj elastic medical, cu compresie moderata;
• (Elevation) Ridicarea membrului afectat pentru a facilita drenarea fluidelor, sprijinit pe perne sau pe ceva comod.

În cazul leziunilor minore, care se pot îmbunătăți în câteva săptămâni în funcție de gravitatea și extinderea daunei, tratamentul conservator poate include medicație cu analgezice și antiinflamatoare non-steroidiene (AINS) sau cu steroizi – pentru controlul durerii și al inflamației. Recuperarea leziunilor de cartilaj articular impun anumite exerciții speciale de kinetoterapie (terapia prin mișcare). O mare recomandare in tratamentul leziunilor condrale o au infiltratiile intraarticulare cu acid hialuronic si cu plasma (PRP) care se absorb la nivelul catilajului, pe care il protejeaza impotriva uzurii.

Tratamentul chirurgical al cartilajului articular

Chirurgia cartilajului articular include mai multe opțiuni, în funcție de profunzimea leziunii, de localizare, de cauze, de integritatea celorlalte structuri articulare, de vârsta pacientului și de alte boli asociate:

• Debridarea este o procedură artroscopică potrivită cartilajului distrus parțial. Prin această tehnică se netezesc suprafețele articulare prin curățarea cartilajului deteriorat. Se reduce astfel gradul de frecare între oase, pentru controlul durerii și a inflamației cauzate de edem (acumularea excesivă de lichid).
• Tehnica chirurgicală de autoregenerare cu microfracturi presupune stimularea formarii cartilajului prin mici foraje in os, numite microfracturi. Procedura este realizată artroscopic și înlătură porțiunea deteriorată, delimitând clar cartilajul sănătos atașat bine de os. In zona de os care a ramas descoperita de cartilaj, se practica respectivele foraje. Din găurile efectuate se favorizeaza aportul de măduva hematogenă și sânge, care vor umple defectul de cartilaj si vor crea un mediu propice autoregenerării.
• Mozaicoplastia (transplantul de cartilaj) este o tehnică chirurgicală minim invazivă ce implică recoltarea cartilajului sănătos și transferul acestuia în locul cartilajului deteriorat. Refacerea cartilajului se realizează pe porțiuni mai mici de 4 cm, cu autogrefe (de la pacient) sau cu allogrefe (de la cadavru).
• Transplantul autolog de condrocite (ACT – Autologous chondrocyte transplantation) este o tehnică de regenerare a cartilajului degradat prin implantarea de condrocite recoltate și cultivate din țesutul pacientului. Suspensia de condrocite va sintetiza în matricea condrală țesut cartilaginos sănătos.

Procedurile artroscopice utilizate sunt tehnici chirurgicale minim invazive de diagnosticare și de reconstrucție (tratament), prin care se vizualizează în interiorul articulației, cu un instrument medical tubular, numit artroscop. Acesta funcționează ca o cameră video în miniatură, ce permite explorarea exactă a leziunilor din articulație și tratarea acestora cu instrumente specifice.

Recuperarea și prevenția

Fără o intervenție terapeutică timpurie pentru diagnosticare și urmarea tratamentului potrivit, leziunile cartilajului articular evoluează în artroza, care în formele mai severe duce la pierderea funcției articulației și invaliditate. Recuperarea depinde de gradul de gravitate al fiecărui caz și de profilul medical al pacientului, putând fi extinsă pe o perioadă semnificativă de câteva luni.

Prevenția încurajează evitarea sedentarismului și a excesului ponderal, tonifierea musculaturii, adoptarea unei alimentații sănătoase, efectuarea de activități fizice regulate, înlăturarea supraîncărcării fizice și în special a presiunilor exercitate asupra articulațiilor și precauția în practicarea activităților sportive intense.  

Diagnosticarea leziunilor cartilajului articular de la primele simptome și urmarea tratamentului potrivit pot să te cruțe de dureri recurente și de complicațiile ulterioare ale artrozei.