Coafa rotatorie

La nivelul umărului, coafa rotatorie este formată din 4 mușchi (supraspinos, infraspinos, subscapular și rotund mic) și are rol funcțional în ridicarea și rotația brațului, fixând capul humeral în articulație. Ca structură și localizare, toți cei patru mușchi ai coafei rotatorii sunt inserați pe humerus (osul brațului) și își au originea pe scapulă (omoplat). Mușchii rotatori asigură stabilitatea și mobilitatea umărului.

Acromionul

Acromionul este o formatiune osoasă ce aparține scapulei (omoplatului), ca parte proeminentă la extremitatea supero-laterală. Acromionul are formă de paletă, 2 fețe, 2 margini și 1 vârf, și este situat deasupra capului humeral. În timpul mișcării brațului, dacă nu este suficient spațiu între acromion și coafa rotatorie, acesta va exercita presiune asupra celei din urmă, provocând durerea și limitarea mobilității brațului.

Când acromionul provoaca presiune asupra mușchilor coafei rotatorii apare sindromul de impingement subacromial. Durerea poate fi resimțită pe un fond traumatic sau suprasolicitare, atât la persoanele care practică sport, cât și la cele trecute de vârsta a doua. Sindromul de impingement subacromial poate fi localizat și cauzat de o serie de factori, cu particularități specifice și caracteristice.

Decompresie subacromială – Cauzele principale pentru impingementul subacromial

Intervenția de decompresie subacromială reprezintă tratamentul chirurgical pentru impingementul subacromial, sindrom ce poate interveni pe fondul unor traumatisme directe (căzături, lovituri, mișcări bruște) sau spontan, în urma unui traumatism minor.

Cauzele principale pentru impingementul subacromial vizează miscarile de ridicare a brațelor deasupra capului prin mișcări repetitive, pe parcursul mai multor ani, prin activități profesionale (inclusiv cele artistice) sau activități sportive (baschet, volei, tenis, înot sau handbal).

Înaintarea în vârstă reprezintă un alt factor de risc, cu frecvență mai crescută după 50 de ani, deoarece cauzează o uzură fizică cronică prin variate afecțiuni inflamatorii și articulare de tip degenerativ.

Care sunt simptomele pentru impingement subacromial?

Primele simptome la producerea sindromului de impingement subacromial se manifestă pe fondul unui traumatism sever, minor sau repetitiv, prin apariția durerii la nivelul umărului și/sau al brațului, asociată cu următoarea simptomatologie:

• Durere accentuată în mișcările de ridicare a brațelor, durere nosctura a umarului si bratului;
• Durere ușoară la orice mișcări ale brațelor sau chiar în repaus;
• Durere și presiune la nivelul acromionului;
• Apariția inflamațiilor la nivelul umărului, cu durere care radiază;
• Migrarea durerii în partea frontală a umărului, în lateralul brațului;
• Slăbiciune musculară și rigiditate, cu limitarea mobilității brațelor;
• Dificultate în amplitudinea mișcărilor brațelor.

Durerea de la nivelul umărului poate evolua în timp, fiind resimțită în special în timpul nopții, afectând somnul, odihna și activitățile zilnice. Mobilitatea brațului se poate agrava, putând culmina cu limitarea mișcărilor în sindromul de “umăr înghețat”.

Investigații și diagnostic

Diagnosticul sindromului de impingement subacromial implică investigații clinice și paraclinice (imagistice) pentru identificarea caracteristicilor leziunii de coafă rotatorie și ale îngustării spațiului subacromial:

• Consultație: examenul clinic include teste specifice pentru evaluarea diagnosticului, prin mișcări ale brațelor care verifică rezistența la durere, gradul de mobilitate și forța – completate de anamneză (analiza datelor din istoricul medical al pacientului și ale informațiilor legate de apariția simptomelor);
• Radiografie de umăr;
• Examinare RMN de umăr (imagistică prin rezonanță magnetică);
• Ecografie de umăr.

Tratamentul pentru sindromul de impingement subacromial

Opțiunile de tratament pentru sindromul de impingement subacromial sunt diferențiate în funcție de tipul și de gravitatea traumatismului, cât și de profilul medical al pacientului, depinzând și de promptitudinea intervenției de la apariția durerii. Tratamentul pentru sindromul de impingement subacromial poate fi tratament conservator (nechirurgical) și tratament chirurgical de decompresie subacromială.

Tratamentul conservator este recomandat pentru reducerea durerii și a inflamației, dar și pentru a reda mobilitatea umărului. Un tratament conservator (nechirugical) va recomanda în prima fază repausul și tratamentul antiinflamator. Prin repaus, pacientul va evita toate mișcările efectuate deasupra capului și va menaja zona articulației de orice activități solicitante.

Dacă simptomele nu se ameliorează, următoarele etape ale tratamentului nechirurgical vor presupune infiltrații (injecții) intra-articulare cu variate soluții (corticosteroizi, acid hialuronic, PRP – plasmă îmbogățită cu trombocite). Recomandările soluțiilor terapeutice de recuperare vor include exerciții de kinetoterapie și programe de fizioterapie (ultrasunete, electroterapie, crioterapie, terapie laser, etc).

Tratamentul chirurgical

Tratamentul chirurgical pentru sindromul de impingement subacromial este recomandat în situația în care protocolul tratamentului conservator nu a dat rezultate și se realizează prin proceduri artroscopice.

Decompresia subacromială – operație minim invazivă

Decompresia subacromială este o operație minim invazivă de tratare a sindromului de impingement subacromial prin tehnica artroscopică. Decompresia subacromială corectează îngustarea spațiului subacromial dintre acromion și coafa rotatorie, prin lărgirea acestuia și diminuarea presiunii. Intervenția chirurgicală elimină osteofitele subacromiale, curățând astfel acromionul de toate excrescențele osoase.

Această intervenție chirurgicală de modelare a acromionului poartă numele de acromioplastie și are rolul de a elimina lezarea tendoanelor coafei rotatorii prin presiune și frictiune. Operația de acromioplastie se realizează prin tehnica artroscopică.

Recuperarea postoperatorie după decompresie subacromială

Recuperarea postoperatorie după intervenția de decompresie subacromială prin tehnica artroscopică este mai rapidă față de operația deschisă. Spitalizarea este de doar o zi și timpul de vindecare este semnificativ redus. Tratamentul de recuperare poate include proceduri de kinetoterapie, electroterapie sau crioterapie – pentru efectele antiinflamatorii și antialgice (contra durerii), precum și pentru recâștigarea mobilității articulare. Pentru o recuperare cât mai rapidă se recomanda consultarea unui medic specialist de la primele simptome.