Meniscul – Structură, localizare și ruptură

Meniscul face parte din structura genunchiului, protejează cartilajul hialin și îndeplinește rolul de a stabiliza articulația, prin amortizarea șocurilor și protejarea oaselor împotriva frecării. Meniscul se află localizat între  femur și tibie, are forma semilunara si este impartit in trei regiuni distincte: corn anterior, corp si corn posterior.

În structura fiecărui genunchi există două meniscuri, care sunt atașate de tibie – prin coarnele anterioare și posterioare si de capsula articulara la nivelul corpului meniscal: meniscul lateral și meniscul medial. Cele mai multe rupturi de menisc intervin pe meniscul medial, din cauza gradului de mobilitate mai redus.

Ruptura de menisc apare pe fondul mai multor factori de risc: practicarea sportului, suprasolicitare prin munca fizica, vârsta înaintată, obezitate și afecțiuni ca artroza. Ruptura de menisc poate avea mai multe forme si poate sa cuprinda una sau mai multe regiuni meniscale.

Cauze pentru ruptura de menisc

Ruptura de menisc poate apărea la orice persoană, indiferent de vârstă, însă activitățile sportive – recreative sau de performanță, atât la copii, cât și la adulți, cresc riscul accidentărilor, pe fondul unor mișcări bruște, rotiri excesive sau întinderi forțate ale genunchiului. În cazul unui menisc slab și degenerat, în special în obezitate, chiar și o simplă mișcare de flexie sau extensie a articulației genunchiului poate cauza o ruptură.

Ruptura de menisc poate apărea din următoarele acțiuni asupra genunchiului:

• contact direct;
• genoflexiuni;
• ridicări de greutăți;
• fotbal, tenis, baschet, rugby si alte sporturi de contact;
• presiune din răsucire forțată;
• presiune din rotație excesivă;
• oprire sau întoarcere bruscă;
• pivotare în ridicare bruscă;

Leziunile rupturii de menisc – Tipuri

Leziunile rupturii de menisc se diferențiază în funcție de tipul traumei în – netraumatice sau degenerative (pentru ruptură de menisc cauzată de uzură) și acute sau traumatice (pentru ruptura cauzată de accidentări prin mișcări bruște sau contact direct). Leziunile cauzate de un traumatism se împart în:

– longitudinale, orizontale, radiale, oblice, incomplete, complexe (cuprind de regulă leziuni cu multiple tipare, care predominat vor fi tratate prin remodelarea meniscului) și „toarta de cos” (cele mai mari leziuni longitudinale care au posibilitatea sa blocheze genunchiul și care se operează de urgență in acel caz). Leziunile din zona periferică, vascularizată, a meniscului, se pot vindeca prin sutură.

Investigații și diagnostic ruptură de menisc

Diagnosticul rupturii de menisc implică investigații clinice și paraclinice specifice:

• Consultație: examinare fizică a articulației genunchiului, prin palpare și prin execuția unor mișcări de testare a durerii, a stabilitatii si a mobilității articulare.
• Radiografie de genunchi, pentru distingerea posibilelor leziuni osoase și a prezenței osteoartritei;
• Scanare RMN: examinare imagistică de mare detaliu, prin rezonanță magnetică, pentru identificarea leziunilor la nivelul meniscurilor, ligamentelor si cartilajului genunchiului, cat si a tesuturilor extraarticulare – constituie examinarea de electie in diagnosticarea leziunilor de menisc;
• Ecografia: examinare cu ultrasunete, inferioara RMN-ului, pentru explorarea tesuturilor superficiale;
• Artroscopie exploratorie: procedură chirurgicală minim invazivă de evaluare și de tratament, în situațiile în care e nevoie de suplimentarea investigațiilor anterioare pentru clarificarea cauzelor durerii.

Tratament

Tratamentul rupturii de menisc este individualizat și se stabilește ținând cont de particularitățile fiecărui caz: vârsta și greutatea pacientului, simptomele manifestate și bineînțeles – cauza, tipul, locația, dimensiunea și gravitatea rupturii. Formelor ușoare li se va indica un tratament ortopedic nechirurgical (conservator), iar  leziunilor mari de menisc se poate recomanda tratamentul chirurgical.

Tratamentul conservator (nechirurgical) pentru ruptura de menisc include: tratament medicamentos, gheață si pozitia elevata a membrului afectat (reduce durerea și inflamația), purtarea unei orteze (aparat ortopedic care stabilizează și susține articulația genunchiului), odihna și evitarea anumitor activități fizice. Exerciții de kinetoterapie (tonifică musculatura și îmbunătățesc mobilitatea).

Pentru rupturile minore de menisc, în primele 24-72 de ore se va aplica protocolul numit P.R.I.C.E (Protection, Rest, Ice, Compression, Elevation) pentru protejarea zonei afectate și stimularea vindecării:

Protecția (Protection) are rolul de a menaja genunchiul de efort, prin evitarea suportării greutății corpului pe picior; Odihna (Rest) implică și mișcări benefice de recuperare; Gheața (Ice) tratează leziunile acute, cu aplicări de câte 10-15 minute și protejarea pielii; Compresia (Compression) este utilizarea unui bandaj elastic sau a unei orteze; Ridicarea (Elevation) piciorului reduce acumularea de lichid.

Tratamentul chirurgical al rupturii de menisc se impune cazurilor care nu răspund la tratamentul conservator. Reconstrucția chirurgicală modernă a meniscului se realizează prin sutură meniscală sau prin meniscectomie (remodelarea meniscului). Acestea sunt intervenții artroscopice, minim invazive, care reduc riscul complicațiilor și a recuperarii postoperatorii. In cazurile cu rupturi care compromit complet meniscul, se poate apela la transplant de menisc artificial sau prelevat de la donator.

Chirurgia meniscului prin sutură

Sutura meniscală este prima soluție recomandată în cazul rupturilor de menisc și vizează păstrarea in intregime a acestuia pe termen lung. Sutura de menisc este indicată în special în cazul pacientilor tineri. Rata de succes a suturii meniscale depinde de regiunea meniscala unde este necesara, tehnica chirurgicala folosita si de programul de recuperare postoperator

Rupturile de menisc periferice din zona roșie vascularizată au șanse de vindecare mai mari decât cele din zona albă nevascularizată. Beneficiile procedurii artroscopice oferă precizie în diagnosticare și în efectuarea suturilor, cu reducerea durerii postoperatorii. Recuperarea după sutura de menisc este mai lentă față de cea după meniscectomie, cu restricții de mobilitate a articulatiei genunchiului in primele saptamani postoperator.

Chirurgia meniscului prin remodelare

Meniscectomia (remodelarea meniscului) este o intervenție chirurgicală artroscopică prin care se îndepărtează porțiunea ruptă de menisc (meniscectomie parțială) sau aproape întregul menisc (meniscectomie subtotală). Metoda artroscopică este minim invazivă, iar în cazul unui traumatism al ligamentului încrucișat, va include și repararea acestuia, pentru evitarea apariției gonartrozei (artroza progresivă a genunchiului).

Recuperarea după ruptura de menisc

Perioada de recuperare începe cu mobilizarea imediat postoperatorie a genunchiului și continuă cu recomandarea unor exerciții fizice, prin kinetoterapie. Perioada de recuperare a meniscului suturat sau remodelat depinde de complexitatea rupturii, precum și de situația clinică a pacientului. Estimativ este de aproximativ 4-8 săptămâni.

Recuperarea după chirurgia meniscului prin sutură sau remodelare este ușurată de utilizarea tehnicilor de reconstrucție artroscopică, prin care durerea și disconfortul sunt mult reduse. Pacientului îi va fi prescris un tratament medicamentos, care îi va susține vindecarea și îi vor fi recomandate exercițiile fizice potrivite recuperării postoperatorii, sub observația unui kinetoterapeut.

Reluarea activităților sportive se face treptat, în funcție de profilul pacientului. Recuperarea după ruptura de menisc este cu atât mai rapidă cu cât tratamentul potrivit este efectuat la timp.

Articulația genunchiului susține greutatea întregului corp si este una dintre cele mai mari și mai complexe articulații. Când simți durere persistentă în membrul inferior si in genunchi sau că îți sunt limitate mișcările de flexie, de extensie și de rotație ale acestuia – îți recomand programarea promptă a unui consult ortopedic.